.....PREA TÂRZIU......

Sunt momente în care se întâmplă lucruri ciudate. Ești departe de persoana lăngă care pretinzi că nu ai vrut să fii, nu o suni, nu știi ce mai face.
Ea are viața ei, drumul ei și totuși nu te împaci cu gândul că vei trăii fără ea.
Dacă nu ai pe cineva lângă tine, nu înseamnă că nu îl mai ai înăuntru și dacă într-adevăr îl ai înăuntru nu o să reușești niciodată s-o lași departe..
Abia atunci ajungi să înțelegi cât este de importantă.....abia în ziua în care tu și cu tine ați început să vă certați din vina ei..
Abia atunci ajungi să realizezi că în viață totul e trecător... chiar și ea......și ea a trecut cu o voință enormă de a rămâne.....a trecut definitiv.....
Și abia atunci ...atunci când sufletul  ți-a rămas singur ți-ai dat seama că nu mai este lângă tine să te întrebe ,, cum te simți ?"
Și abia atunci....liniștea aceea devine asurzitoare.
Și abia atunci realizezi ce înseamnă.... ....."prea târziu!"....

Sufletul femeii....

La sufletul unei femei ajungi ușor pentru că așa suntem noi, ne mulțumim cu gesturi mici, cu vorbe frumoase...
Ne cuceriți prin priviri, îmbrățișări și fapte.
Am întâlnit bărbați care, deși au găsit calea către inima persoanei iubite, n-au reușit să rămână. Au bătut la ușa sufletului, au deschis-o dar apoi s-au pierdut printre promisiuni și comportament nesincer.
Li s-a oferit iubire, iubire sinceră dar au renunțat la ea pentru aventuri trecătoare, pentru bani si pozitie socială. Au pretins imposibilul reproșând și țipând, au uitat să mulțumească vieții, au uitat să iubească ceea ce aveau pentru că erau ocupați cu lucruri noi, cu noi provocări.
Domnilor, sufletul unei femei este un cufăr și deseori, după ce ați primit cheia, o pierdeți pe noptiera altor femei, printre documente, sau prin mașini apoi o căutați când este prea târziu pentru că, în nopțile în care erați plecați sau în momentele în care pur și simplu ați ales altceva, yala s-a schimbat.
Fiți atenți pe viitor, apreciați ceea ce aveți, altfel veți rămâne în fața unei ușii inchise cu o cheie....cheia către trecut, prezentul și viitorul deschizandu-se cu o altă cheie, cheia speranței.

Cand iubesti.....

Fiecare femeie a dus dorul unui om blând și atent. Ca femeie, întotdeauna mi-am dorit mici gesturi dar uneori a trebuit să mă mulțumesc cu promisiuni sau explicații de care nu aveam nevoie.
Când iubești, dovedești.
Când nu iubești, găsești o mie de scuze și motive pentru a explica lipsa ta de interes. Un bărbat îndrăgostit este fermecător și minunat! Când un bărbat iubește cu adevărat o femeie, recunoști dragostea în privirea lui.
Ca femeie nu cauți un bărbat perfect, îți dorești un om cu care ai lucruri în comun, cu care poți sta de vorbă și care te ascultă; nu cauți imposibilul, îți dorești doar sensibilitate, susținere, sinceritate! Omul care n-are timp pentru gesturi mici, nu-ți va înțelege niciodată dorința de a fi iubită! Nu-ți va înțelege dorința de a pleca în lume împreună, dorința de a vă plimba prin viață mână de mână!
Dacă n-ai timp pentru omul de lângă tine, vei risca să-l pierzi!
În timp ce tu vei vorbi pentru a căuta scuze, îl vei pierde! Nu ai nevoie de bogații atâta timp cât vrei să lupți pentru iubire, atâta timp cât este un vis comun!
Nu cauta niciodata omul perfect dar iubește ambiția într-un bărbat.....

PRIETENII...

Mă gândesc la viață. ....La oameni. ...oamenii ce se dau drept prieteni și de fapt.....Sunt prieteni doar dacă au nevoie de tine și apoi....Te uită, te înlocuiesc, te trădează. ...Viața îți oferă uneori și surprize neplăcute ca și oamenii....păcat!  Foarte dezamăgitor, dar doar așa învățăm că nu întodeauna suntem tratați așa cum tratăm.....
Ajungem să simțim că...
Viață? Oameni? Prieteni? Nu există. ...totul este minciună, deziluzie, trădare.....
Este dureros atunci când simțim așa. Dar.....încet, încet, înveți să treci peste. Îveți că  nimic  nu  e  veșnic, cafeaua  se  racește,  timpul  trece și lumea  se  schimbă uneori.
Înveți că viața merge înainte... Și-nainte mergem și noi....cu sau fără acei oameni alaturi...
Nu toți  suntem la fel...și mai ales, nu suntem perfecți.....și mergi înainte, iertând și uitând că există, oferind mai departe iubire și bunătate, bucurându-te și bucurând-ui pe cei ce te merita...
ÎNVEȚI SĂ IERȚI, SĂ IUBEȘTI, SĂ MERGI MAI DEPARTE...
DEVII MAI PUTERNIC!!

Un sfat....

Lasă-i în urmă pe toți cei care nu merită să-ți fie alături în această călătorie numită viață... Și tot în urmă lasă și cuvintele lor urâte, ura, resentimentele sau supărările pe care aceştia ți le-au pricinuit...
Într-o zi vei înțelege și îți vei mulțumi că ai renunțat la timp la toți acei oameni care nu doar că te-au rănit, dar care nici măcar nu s-au obosit să te prețuiască atât cât ai fi meritat...
Uneori, cel mai mare rău este acela pe care ți-l provoci singur! A te crampona de astfel de oameni, înseamnă a-ți face singur rău.
Evită să (mai) fi masochist....

DUBLA PERSONALITATE...

Ce interesante sunt dubla personalitate si ipocrizia care ii caracterizeaza pe unii oamenii. Mint, dar se infurie pe altii daca sunt cumva mintiti. Barfesc dar se revoltam daca altii ii barfesc pe ei. Inseala, dar nu acceptam sa fie inselati. Le displace anumiti oameni, dar vor ca ei sa fie placuti de toata lumea. Ei sunt lipsiti de loialitate si  coloana verticala, dar ii judeca pe ceilalti.
Toate aceste emotii negative ce ei le simt atunci cand oamenii sunt asemenea lor, provin din faptul ca in adancul sufletului, ei stiu ca nu e bine ce fac, dar atunci cand l-i se arata oglinda sufletului , se sperie de uratenia pe care o vad.
Se cred superiori, indreptatiti, isi gasesc intodeauna scuze, justificari si motivatii atunci cand este vorba despre propriile lor greseli, propriul lor caracter, dar devin intrasigenti si acuzatori cand vine vorba de altii.... ii pun la zid.
Oare cum s-ar schimba viata ta daca i-ai intelege pe altii exact asa cum te intelegi pe tine insuti ??
Oare cum s-ar schimba viata ta daca i-ai privi pe altii asa cum te privesti pe tine insuti ??
Daca acesti  oamenii s-ar armoniza cu ceilalti precum o simfonie, am ajunge sa traim intr-o lume mai buna. Din nefericire insa, nu toti avem aceeasi educatie, acelasi caracter, tot timpul au fost si vor fi diferente. Unele persoane refuza categoric schimbarea , ori nu reusesc indiferent de ce ar face.

Love and Time

Once upon a time, there was an island where all the feelings lived: Happiness, Sadness, Knowledge, and all of the others, including Love. One day it was announced to the feelings that the island would sink, so all constructed boats and left. Except for Love.
Love was the only one who stayed. Love wanted to hold out until the last possible moment.
When the island had almost sunk, Love decided to ask for help.
Richness was passing by Love in a grand boat. Love said,"Richness, can you take me with you?"Richness answered, "No, I can't. There is a lot of gold and silver in my boat. There is no place here for you."
Love decided to ask Vanity who was also passing by in a beautiful vessel. "Vanity, please help me!""I can't help you, Love. You are all wet and might damage my boat," Vanity answered.
Sadness was close by so Love asked, "Sadness, let me go with you.""Oh . . . Love, I am so sad that I need to be by myself!"
Happiness passed by Love, too, but she was so happy that she did not even hear when Love called her.
Suddenly, there was a voice, "Come, Love, I will take you." It was an elder. So blessed and overjoyed, Love forgot to ask the elder where they were going. When they arrived at dry land, the elder went her own way. Realizing how much was owed the elder, Love asked Knowledge, another elder, "Who helped me?"
"It was Time," Knowledge answered.
"Time?" asked Love. "But why did Time help me?
"Knowledge smiled with deep wisdom and answered, "Because only Time is capable of understanding how valuable Love is."

SA FI O DOAMNA.....

Trăim într–o lume a femeilor tunse băieţeşte, a vitezei şi a emancipării.
Într-o lume unde manierele, eleganţa, ţinuta şi graţia sunt termeni care încet, dar sigur, cad în..."dizgraţie".
Limbajul vulgar, hohotele de râs în gura mare, parvenitismul, ţipetele, pare să le  caracterizeze din ce în ce mai mult pe așa autonumitele "doamne" din zilele noastre.
O doamnă a zilelor noastre trebuie să știe să fie o femeie adevărată...

Pentru a fi o femeie adevarată sau pentru a avea "clasă" - cum se spune, nu sunt însă suficiente doar hainele pe care le poarta. Înseamnă de fapt tot ce cuprinde viața ei, obiceiurile, caminul ei..
În primul rând o femeie adevărată nu încearcă să trișeze. Ea oferă respect la fel cum cere respect. Știe să spună întodeauna adevarul cu stil și tact. Ea știe că adevărul îndepărtează doar oamenii slabi, pe cei care refuză să-și vadă defectele, iar oamenii curaţi la suflet îl acceptă.
Este conștientă că nu merită să calci sufletul nimănui în picioare pentru nimic și nimeni, că astfel devii un om mic. Deosebește binele de rău, oamenii buni de cei perverşi.
Femeia adevărată știe să facă diferenţa dintre eleganţă şi vulgaritate asortându-și hainele frumoase cu-n suflet frumos. Întodeauna v-a știi să fie feminină şi cât de mult contează în faţa unui bărbat respectabil să te porţi ca o femeie.
Ea pune preţ pe ceea ce este omul, nu pe ceea ce are. Trupul şi sufletul nu se vând pe bani, ascuţindu-ţi mintea banii poţi să-i faci cu uşurinţă.
O femeie cu clasă v-a știi să fie independentă încât să poată să-și cumpere ce vrea, să se plimbi pe unde vrea fără a depinde de banii unui bărbat, că singurul în braţele căruia merită să se arunce nu este cel care-i promite lucruri măreţe, ci cel care deja a început să le înfăptuiască.
Își păstrează întodeauna demnitatea învățând din propriile greșeli, privește întodeauna înainte și niciodata înapoi. Mai bine mănâncă demnă pâine goală decât să mănânce caviar înstrăinându-se unuia. Imaginea odată pierdută este foarte greu de spălat, pe când banii pierduţi pot fi făcuţi în câteva zile la loc.
Știe că nu este obligatoriu să ai succes în viață, ci mai degrabă presupune să știi cum să reziști supărărilor și nefericirilor din viața ta cu capul sus, cu stil și cu grație.
Mai bine să te arate lumea ca fiind săracă la pungă, decât săracă cu duhul.
Cam asta este ceea ce cred eu că înseamnă a fii o femeie cu clasă....

IPOCRIZIA.....

Motto: "Ipocrizia este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuţii." (La Rochefoucauld)

Dedic aceste randuri acelor persoane ce , pentru o perioada, au umbrit soarele vietii mele....

De mult ma tot gandeam sa scriu despre ipocrizie. In ultima perioada m-am tot lovit de astfel de persoane...
Toata viata am incercat sa vad  in oameni doar partea buna, sa pot invata ceva de la ei si desigur sa fiu in interactiune pozitiva dar, din nefericire, am gasit unele persoane pustii, pustii in suflet intrucat nu am putut descoperi nici cea mai mica parte a acelei bunatati.

Mereu am fost de parerea ca, oamenii trebuie priviti ca scop si nu ca mijloc  dar uneori te pomenesti in situatia ca tu, sa fii un "mijloc", sa fii folosit si ... aruncat.
Uneori am impresia ca sunt la o piesa de teatru unde unii interpreteaza libertatea in felul cum le este comod, de fapt cat le permite inteligenta sa constientizeze .
Nici o altă ființă de pe pământ nu este atat de ipocrita ca omul.
 Acele persoane, par a fi blandetea, bunatatea si calmitatea intruchipata dar de fapt sub aceasta masca se ascunde ferocitat, ipocrizia, rautatea.
E o masca folosita pentru a crea impresia.... o incercare formala de a ascunde adevarata persoana care sta in spate. Pentru ele e mult mai usor sa joace teatru, decat sa fie ele insele.
Persoane slabe, oameni de nimic de fapt!
Doar un om de nimic poate să fie ipocrit. Trebuie sa nu te doara raul facut celorlați. Sunt de un egoism monstruos, fiinte interesate doar de binele personal si nimic altceva. Cauta sa creeze doar impresii, sunt deranjate de atitudinea celorlalti fata de ei....persoane exagerat de legate de aspectul fizic, de felul cum arata si desigur mai este si cu o mare doza de narcisism.
Am ajuns la concluzia ca......
Ipocrizia este o chestiune de alegere liber consimtita, si cum zicea o mare actrita intr-un film minunat:
"suntem doar alegerile pe care le facem!"
Nimeni nu poate fi ipocrit pentru vecie, minciuna are picioare scurte.

AM INVATAT....

Am crezut mereu în noi începuturi pe care le privesc ca fiind mereu mai bune decât cele care s-au încheiat. Am învatat sa lupt pentru ceea ce vreau pâna când simt ca lupt de fapt cu imposibilul si chiar si atunci înca mai încerc sa salvez ceva din tot ce s-a pierdut. Am crezut mereu ca viata te dezamageste ca sa te faca mai puternic, sa te învete sa lupti, sa câstigi dar si sa pierzi, sa plângi ca mai apoi sa te bucuri mai mult ca zâmbesti. În viata nu totul se rezuma la formalitati, la banalitati, la lucruri obisnuite considerându-se astfel ca lucrurile iesite din comun sunt astfel pentru cei mai putin educati, maturizati, formati. Nu suntem roboti, astfel încât uneori principiile pot fi încalcate într-o masura a bunului simt. Nu caut perfectul, dar aranjez totul atât cât sa îmi para mie ca totul e perfect. Iubesc viata, soarele, ploaia, marea, vântul, spontaneitatea, culorile toamnei si caldura verii, florile de primavara si albul zapezii.
Am crezut mereu ca totul are o rezolvare si ca toate lucrurile se întâmpla pe neasteptate. Am învatat sa ma ridic de jos de fiecare data si sa-i privesc zâmbind pe cei care au crezut ca sunt o învinsa. Sa îi privesc în ochi pe cei care m-au facut sa plâng si mai apoi sa le întind mâna facându-i sa zâmbeasca. Am învatat ca sentimentele negative atrag dupa ele alte sentimente negative si ca oferind un zâmbet am sa primesc un altul. Si chiar daca viata nu e roz, macar putem sa îi dam o tenta calda și atunci cind privim prin bucatica noastra de sticla sa putem sa ne coloram visele si trairile cum ne dorim....

TOAMNA DRAGOSTEI....

După ce ne-am îngrijit grădina în timpul verii, putem culege roadele eforturilor noastre.
E toamna ! Toamna dragostei.
Anotimpul de aur-bogat și plăcut.
Am ajuns la o dragoste mai matură, care accepta si înțelege imperfecțiunile partenerului ca și pe cele proprii.
Este momentul recunoștinței și al comunicarii....al iertării și iubirii.
Straduindu-ne din greu în timpul verii, acum vom putea sa ne relaxam si bucuram de iubirea si afecțiunea căreia i-am dat viață.

Nu murdări cu noroi ce-ai pretins că iubești cândva…

Nu scuipa acolo unde ai mâncat.
Nu împroşca cu noroi acolo unde ai stat.
Nu terfeli un om pe care cândva l-ai iubit. Dacă dispreţuieşti inima pe care cândva spuneai ca o adori, ce răsplată mai vrei? Ai pretins că iubești pe cine te-a iubit. Ai pretins că venerezi pe cineva ce te-a venerat....pe cine ce te-a vorbit de bine.
Dacă după o despărţire vorbeşti acel om de rău, ţin să-ţi aduc aminte că ai consumat timp cu acel om. Ai ales să petreci din timpul tău cu cineva care e "de nimic"? Cu cineva care acum pretinzi că e demn de dispreţul tău? Dacă are un caracter atât de "josnic" de ce ai fost îndrăgostit de acea persoană?
Sau de ce ai pretins că iubești acea persoană ?
Un om nu poate purta o mască tot timpul, așa cum pretinzi tu.
Dacă eşti atent la detalii, dacă citeşti printre rânduri, ajungi să cunoşti cine e în spatele măştii. Asta dacă are o mască.
Aşadar nu te poţi şi nu ne poţi minţi...
În adâncul inimii tale mereu ai știut și știi că ai iubit și iubeşti în continuare.
Ţine minte, niciodată, dar niciodată să nu scuipi acolo unde altă dată ai pupat. Ai mâncat cu acea persoană. Ai râs cu acea persoană. V-aţi făcut amintiri. Emoţii. Trăiri. Planuri.
Aţi consumat timp.
Chiar vrei să ne spui cu ce persoană rea ai ales tu să-ţi petreci timpul?
Dacă vorbeşti de rău trecutul tău, dă-mi voie să-ţi spun că spune multe despre cine eşti tu ca om în prezent.
Lasă ce a fost să fie “a fost frumos, până s-a terminat”. Nu transforma ce a fost în “un nimic”. Oamenii extraordinari nu ţin lângă ei "oameni de nimic".
Iar dacă tu vrei să fii un om extraordinar, înţelegi ce ai de spus şi de făcut, nu?
Dacă totuşi eşti tentat să vorbeşti urât despre persoana ce ai pretins că o iubești, vorbeşte-ţi numai ţie. Întreabă-te ce te-a făcut să iubeşti o inimă atât de "rea". 
Întreabă-te dacă nu cumva, încă iubești acea inimă " rea".
Eu cred că dacă ai ajuns să o iubeşti, nu era chiar atât de "rea" și nici de trecut, nu ți-a trecut iubirea așa repede....și mai cred că rănile ne pot transforma în oameni buni sau oameni răi.....
Depinde de tine ce alegi sa fii... Unul din oamenii care la o despărţire oferă un zâmbet şi “a fost frumos cât a fost” sau  omul ce dă o palmă şi spune “sper să nu te mai văd niciodată".

Nu vorbi urât de cei din trecutul tău, pentru că tu eşti suma a toţi oamenii care au trecut prin viaţa ta.

VARA DRAGOSTEI....

E vara ...vara sentimentelor.
Pe parcursul verii, ne dam seama ca partenerul nu este chiar asa perfect cum ne-am imaginat noi...este si el o fiinta omeneasca, cu anumite lipsuri si predispusa la greseli.
In sufletul nostru apar frustrari si dezamagiri; buruienile trebuie smulse si florile au nevoie de mai multa apa sub soarele fierbinte al sentimentelor. Nu ne mai este atat de usor sa oferim si sa primim afectiunea de care avem nevoie si astfel descoperim ca nu suntem intodeauna multumiti si nici afectuosi. Nu asa ne-am imaginat dragostea.
Multi dintre noi suntem dezamagiti in aceste momente dar nici nu vrem sa ne perfectionam legatura. Multi dintre noi, isi doresc utopic sa fie mereu primavara.
Isi acuza partenerul si renunta.
Nu inteleg ca dragostea nu poate fi mereu usoara...ca uneori necesita o truda sub soarele arzator.
In timpul verii sentimentelor trebuie sa avem grija de nevoile partenerului, sa cerem, sa obtine , dar sa si oferim afectiunea de care fiecare dintre noi are nevoie.
Asta nu vine de la sine.

PRIMAVARA DRAGOSTEI...

Primavara....dragostei
Momentul cand ne indragostim, moment ce seamana cu primavara.
Simtim cum mugurii iubirii explodeaza in suflete noastre. Infloreste iubirea.
Ne simtim ca si cum vom fi mereu fericiti.
Nu putea concepe sa nu ne iubim partenerul, dragostea pare eterna. Un moment fermecat, inocent, cand dorul este perfect si decurge simplu, firesc...ne  potrivim perfect. Dansam fara efort, plutim printre flori de cires in armonie cu iubirea...in armonie cu partenerul bucurandu-te de farmecul dragostei.

ÎMBRĂȚIȘAREA...

Îmbrățișarea este sănătoasă. Iti da putere, te întinerește și nu are efecte secundare neplăcute. Vindecă depresia, reduce stress-ul și aduce somnul.
Îmbrățișarea nu este altceva de cât un medicament miraculos.
Este absolut naturala, organică și dulce. Cadoul ideal, minunată în orice moment, amuzantă sau încurajatoare cand o oferi dar si cand o primești arată că nu ești   indiferent și este pe deplin returnabilă .
Îmbrățișarea este un lucru perfect....nu poate fi furată și nu se impozitează.
Din nefericire un gest prea puțin folosit, cu puteri magice.
Când ne deschidem inimile și brațele, îi încurajăm si pe alții să facă la fel.
Gandiți-vă la  la oamenii din viața voastră. Există cuvinte pe care le-ați dori rostite? Aveți îmbrățișări pe care ați dori sa le oferiți?
Nu așteptați ca altcineva sa facă primul pas!
Fiți primii !

Caietul cu amintiri...laleaua pestriță...

De curând, am dat peste vechiul meu ierbar....
Caietul cu amintiri, așa cum îmi placea să-l numesc.
Răsfoind-ui filele îngălbenite de vreme, admirând fiecare floare frumos presată, am dat peste una specială...

   Laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris), floare ce încă din copilarie îmi bucuram privirea!
O floare gingașă și frumos colorată,
una dintre acele florile rare ce datoriră condiţiilor climatice specifice depresiuni şi bogata reţea hidrografică din zona Hărmanului, a găsit microclimatul specific pentru a creste.
Dealul Lempeş şi Mlaştinile Hărmanului sunt zonele ce o adăpostesc alaturi de un bogat registru floristic, la care se adaugă şi o faună diversă, toate ocrotite.
   Preferata mea...  legenda ei.
Se spune că în trecut purta denumirea de Floare de şah, după Daria, nepoata unui vistiernic de la curtea Şahului Persiei, care a inventat jocul de şah.
Într-o noapte, spune legenda, Daria a avut un vis în care o tânără i-a cerut flori pentru mama ei, bolnavă, oferindu-i un buchet, în schimbul unei lalele pestriţe.
După un timp, în grădina palatului, a aparut o lalea pestriţă care a fost îngrijită şi dăruită demnitarilor veniţi din ţările vecine. În acelaşi timp unchiul ei, un pasionat matematician, a inventat jocul de şah pentru a alunga plictiseala ce îl cuprindea adesea pe Marele Şah. Când unchiul ei s-a înfăţişat cu jocul de şah, Daria purta în păr gingașa floarea a cărei colorit semăna cu o tabla de șah.

Așa au numit-o "Floare de şah".
O  altă poveste spune că laleaua a devenit pestriță de la amarul lacrimilor vărsate de localnicii din Frătăuții Noi, localnici ce se presupune că erau uniții și au plâns soarta bucovinească căutând uși alinare în șoaptele codrului, pe potecile naturii, în locurile unde au crescut aceste flori.
Nici pănă astăzi nu s-a definitivat care este originea acestei minunății și cum a apărut ea.
Ceea ce ar trebui să ştim și mai ales să nu uităm, este că laleaua pestriţă e o specie introdusă în Cartea Roşie şi ocrotită de stat!

RESPECT !!!

Poți fi un om poleit cu aur, poți fi deţinătorul celor mai apreciate diplome universitare, poți avea toate bogăţiile lumii, dar dacă nu ai bun simţ, degeaba ești şi degeaba ai.
Port un deosebit respect oamenilor care au bun simţ.
Respect oamenii care, deşi sunt grăbiţi, ştiu să înceapă orice mesaj și orice abordare cu un salut.
Respect oamenii care ştiu că orice favor merită răsplătit cu un “Mulţumesc!”.
Respect oamenii care, atunci când intră într-un spaţiu în care se află alţi oameni, salută.
Respect oamenii care nu râd de cei pe care-i consideră inferiori prin prisma educaţiei, culturii, a defectelor fizice sau a condiţiei sociale.
Respect oamenii care nu iau ultima prăjitură de pe platou, dacă mai sunt şi alţi oameni în jur.
Respect oamenii care nu stau tot timpul cu mâna întinsă şi care nu abuzează de bunătatea altora.
Respect oamenii care nu se pun mai presus de alţii, care nu trăiesc cu impresia că li se cuvine totul, care ştiu să îşi aştepte rândul şi care nu calcă lumea în picioare pentru a ajunge la ţelurile lor.
Respect oamenii care nu îşi câştigă imaginea imaculată înjosind şi pătând imaginea altor oameni.
Respect oamenii care nu folosesc cuvinte insalubre pentru a descrie alţi oameni.
Respect oamenii care cunosc limita dintre decenţă şi indecenţă, care îşi ţin curiozităţile în frâu şi care nu dau buzna în intimitatea personală a cuiva cu întrebări lipsite de pudoare.
Respect oamenii pe care nu-i încântă bârfele de budoar şi care nu răspândesc zvonuri.
Respect oamenii care, în loc să adopte o atitudine agresivă faţă de ceva ce dezaprobă, îşi susţin ideile într-un mod civilizat, fără a-şi impune propriile idei.
Respect oamenii care nu pângăresc locurile prin care trec şi care nu lasă mizerie în urma lor.
Respect oamenii care respectă alegerile şi convingerile religioase ale celorlalţi.
Respect oamenii pentru care credinţa nu este doar o podoabă de arătat lumii şi care nu înjură şi nu gândesc rău despre oameni de îndată ce s-au îndepărtat de Biserică.
Respect oamenii care se respectă având o purtare demnă, care nu decad de îndată ce sunt scoşi din sărite.
Respect oamenii care ştiu când trebuie să se retragă şi când trebuie să abandoneze lupte inutile care doar i-ar înjosi.
Respect oamenii sinceri şi asertivi.
Respect oamenii care nu îşi degradează calitatea de om, indiferent de provocările pe care le au de înfruntat.
Respect oamenii care respectă oamenii.
Pentru mine, superioritatea înseamnă omenie, iar inferioritatea lipsei acesteia.
Respect în egală măsură un doctor docent şi un măturător de străzi, cu condiția să fie oameni.

Harman...Honigberg, Muntele Miere!

Harman....locul copilăriei mele....nu departe de Braşov, la doar zece kilometri, în curbura Carpaţilor veți putea ajunge în mica şi  cocheta aşezare numită Hărman. 

Cu străzi largi, cu trotuar, care parcă vă arată direcţia spre centrul aşezării, cu case frumoase și porţi mari săseşti.
Dacă veți bate la o poartă în spatele intrării, de fiecare dată veți rămane uimiți. E un mic rai, ascuns privirilor curioase ale călătorilor. 

Harman, in anul 1240 numita "muntele Hărman (Mons Mellis)" de catre regele Belá si mai tarziu Honigberg (munte de miere) in germana.
Zona în care se pare că ar fi existat nişte prisaci de albine despre care niciodată  nu s-au găsit dovezi. Istoricii spun că Honigsberg era şi numele unei localităţi lîngă Aachen, deci numele putea fi adus de coloniştii germani. Legenda povestita de bătrânii satului spune că Petru Hărman, conducător de oşti din Modova lui Ştefan Cel Mare, aflîndu-se cu armata sa în Ţara Bîrsei, şi-a aşezat tabăra pe dealul Lempeş. Localnicii l-au stimat pe acest viteaz şi în cinstea lui, au numit localitatea în care se stabilise după numele lui.

Ca orice aşezare ce se respectă, are mai multe legende... O altă legendă spune că la începutul veacului al XVIII-lea, după pierderea bătăliei de la Poltava, regele Suediei, Carol al XII-lea a trecut pe aici cu restul trupelor sale. Impresionaţi de buna primire, soldaţii suedezi au donat bisericii o sumă mare de bani, cu care în 1714 s-a montat în bisericii din cetatea Hărmanului o noua orgă. Se spune că şi altarul a fost donat de soldaţii suedezi. Această legătură s-a păstrat peste veacuri, prin vizitele turiştilor din Suedia.
Urmandu-va calea veți ajunge la Cetatea Biserică din Hărman.

Cetate a cărui ziduri înconjurătoarea sunt de 12 metrii, 2metrii și jumăte grosime, și cu un coridor interior de apărare roată.

Pe vremuri era înconjurată și de un șanț cu apa pentru a prevenii invadarea cetății de către turci și tătari.

Fiecare familie din sat avea în interiorul cetății câte o cameră în care își depozitau alimentele pentru caz de asediere.  Turnul mare al bisericii este cel mai inalt din Țară Bârsei și are 52 metrii și 4 turnulețe mici care îi conferea dreptul de a judeca. Lângă biserică este o fântână construita din sec 13 care are și acum apa in ea. Avea un gust plăcut, dulceag, de miere, ce îți ostoia setea și iți dădea forța.

Biserica, construită inițial în stil romanic, a fost apoi transformată în stil gotic. Pe vremea când era catolică a fost pictată și pe dinăuntru și pe dinafară, o data cu reforma insa a fost  transformată în biserica evanghelica picturile fiind astupate.
Cetatea nu a fost cucerită pana la 1848, dar afost incendiată de mai mute ori, cel mai mare incendiu având loc când Mihai Viteazul ia dat foc pentru că sașii nu voiau să se supună și plătească dările la stat.

Intrând în biserica trinavata dedicată Sfantului Nicolae, păstrează absida semicirculară și ferestrele originare cu urme de picturi murale vizibile la exterior, veți savura ce-i mai frumos. Covoarele din secolul 16-17 ce aparțineau negustorilor care le donau bisericii bucuroși că au avut succes în afaceri.

Nelipsitele inscripții săsești, parcă mai vizibile aici.....inscripții religioase ca cea de pe nava centrală: "Iisus Hristos, ieri, azi și de asemenea în eternitate", de pe amvon: "pacea fie cu voi" sau de pe placa în memoria eroilor: "Eu sunt Adevărul și Viața". Mesajele de pe steagurile breslelor meșteșugărești ce sunt îndemnuri pentru viața de pe pământ, pline de inspirație creatoare, precum cel de pe un steag ce arată unelte meșteșugărești întrepătrunse: "Einigkeit macht stark" ("unitatea face forța" sau cum am zice noi, militanții unioniști pentru Basarabia, "Unirea face puterea").

Tot aici, la loc de cinste, se găsește o cheiță simbolul a cetății Hărman.
În 1914 clopotele bisericii au fost date jos și făcute tunuri pt al doilea război mondial. În 1923 fiind aduse alte 3 clopote de la Viena ce au montat in locul acestora.

Minunat univers cel săsesc, nu vă veți sătura să admirați opera lor.
Pentru mine, plăcerii estetice se adaugă nostalgia faptului că am copilărit pe aceste meleaguri.

RANDURI....

Scriu randurile astea pentru ca asa simt…..uneori sunt lucruri care ne invadeaza sufletul si scriind ne eliberam…scriu pentru ca stiu ca foaia e un confident discret care niciodata nu ne va trada..nu se va supara, nu va incerca sa  raneasca sentimente..ea doar sta, asculta si simtim ca ne intelege.
Uneori chiar daca crezi ca ai ce iti doresti nu poti fi fericit… pentru ca sufletul tau nu e implinit....nu are ceea ce ii este necesar...DRAGOSTEA....
Uneori iti este dor de cuvinte frumoase, de protectie, de parfumul acela barbatesc care te vrajeste mereu…de buze calde ce sa te atinga pe frunte….oferindu-ti caldura copilariei.
Iti e dor sa te simti intreaga…sa nu mai traiesti “ingropata” in carti, de frica  realitati cotidiene. Nu cauta iubiri perfecte... ele nu existata . Doresteti o iubire imperfecta.. un el imperfect….. doar al tau.
Sa stii ca cineva se gandeste la tine…ca mereu va fi acolo cand vei avea nevoie de el...
Mereu vrem sa iubim si sa fim iubiti..dar  daca nu e asa?
Daca cel pe care il iubesti nu are aceleasi sentimente resemneazate...
Resemnare...da, asta este cuvantul cel mai  potrivit.
Nu poti lupta la infinit cu morile de vant...
Intr-o relatie nu poti lupta la infinit pentru doi…nu ai atata putere interioara…la un moment dat renunti pentru ca obosesti…nu mai rezisti.
Preferi sa te retragi din nou in cochilia ta, sa te inchizi in siguranta ei pentru todeauna......
NU FA ASTA!!
Mergi mai departe....invata sa iubesti din nou....o iubire imperfecta dar reala.
MERITA.....

ESCROCUL SENTIMENTAL... 😉

Varsta – intre 20 – si cat il tine
Unde il gasim : Peste tot.

Este genul de persoană de care mama ta ți-a zis să te ferești. De regulă e "bun". Frumos ( așa îl vezi tu ) , senzual, comunicativ (doar cu tine, în rest se cam bâlbâie) extrem de plăcut, o companie încântătoare, șarmant. Mereu pare a ști  ce să apună, când și cum să o spună. Te vei simți bine cu el (la început)..
Ai grijă însă!
Un escroc sentimental este, de obicei, plin de el și preocupat întotdeauna de cum arată.
Niciodată nu este interest cu adevărat de ce ai tu de spus și nu îi pasă prea mult de problemele sale. El este centrul universului, tu ești doar o trecătoare!
Nu te încurca din punct de vedere sentimental. Ar fi una dintre cele mai mari greșeli. Rezultatul, daca ești o femeie romantică, cu iluzii și așteptări , poate fi destul de dezastruos.
Fugi cât te țin picioarele !!
Este cam greu de recunoscut, însă nu imposibil.
Unii poate își incep escrocheriile pentru că au avut la rândul lor o dezamagire în viața sentimentală.
O traumă de natură psihologică...
Alții doar de dragul sexului sau doar pentru a-și dovedi că pot și că sunt în stare să o facă și să te aiba, no matter what.
Ideal este ca, daca ai banuiala că ai dat de un astfel de specimen, înainte de a te iluziona și de ați propune să il schimbi ( și fie vorba între noi – NU vei reuși și nici nu merita osteneala....te vei alege cu cel mai superficial specimen ) să faci anumite cercetări. Trebuie să existe cunoștințe comune, un facebook, ceva de care să te legi și să vezi dacă  ține povestea tristă care ți-a turnat-o cum că.....
”nu găsește femeia potrivită pentru el, dar pe care speră să o găsească în tine. ”.
Însă, dacă tot ai cazut în mrejele lui comportate precum proverbului : When you are in Rome do it like in Rome. Simte-te bine.
Experiența mondena (dacă ți-o oferă) și cea sexuala în mod sigur îți vor prinde bine.
Vor fi o lecție bună pentru viitor.
Râde, glumește, încearcă să nu te atașezi ( știu că e greu, căci de, pare prea bun tipul )  și
simte-te bine.
Atât!
Nu îți pune mintea în încercarea de a-l schimba..
Nu merită....

Alla nostra vera natura...

È una gioia sedersi,stabili e rilassati,e ritornare al respiro,al sorriso,alla nostra vera natura.Il nostro appuntamento con la vita è nel presente.Se non abbiamo pace e gioia adesso,quando lo avremmo?!Che cosa ci impedisce di essere felici in questo preciso momento?!

Linistea dinaintea furtunii........

Ma uitam pe cer si ma intrebam oare de ce este atata liniste. Raspunsul parca imi fugea prin minte si doar  nu puteam sa pun mana pe el. Cand, in toata linistea aceia vad in departare cum vin niste nori negri, incarcati si pregatiti de ploaie. Atunci uitandu-ma pe geam, mi-am amintit raspunul. Se zice ca inainte de orice furtuna este liniste si pace.
  Nu te-ai intrebat de ce atata pace si liniste in jurul tau? Inainte de orice ploaie, parca este o mica agitatie.
Apoi dintr-o data se face putin mai rece si cand deja ai zis ca iti este frig, pe nas te picura ca semn ca vine ploaia. Si din toata linistea aceia se lasa o ploaie grea si dintr-o data se intuneca a furtuna.Te prinde parca asa o melancolie si esti cuprins de tot felul de sentimente.
Cauti adapost pana trece furtuna...
  Si acum chiar daca stai linistit in pace si nu auzi nimic in jurul tau, din departare se poate apropie furtuna...w

  Intreabate din cand in cand, de ce ai atat timp liber, de ce esti asa de plictisit si de ce nu esti satisfacut orice ai incerca sa faci. Niciodata nu ti-a trecut prin cap ca acea liniste si pace pe care o ai o sa fie momentul si linistea care este inaintea furtunii. Eu fiind crestina, cred ca, trebuie sa ma rog pentru probleme si necazuri atunci cand le am, sa ma pregatesc pentru ele si sa ma rog din timp. Doar astazi am realizat ca daca vreau in timpul problemelor mele sa pot sa imi caut o patura calda, un ceai fierbinte si un pat moale si sa stau linistit sa treaca furtuna, trebuie sa fiu pregatita, sa ma rog.
  Ma rog ca si cum ea ar fi deja aici, ca si cum ma doare si vreau scapare. Nu pentru ca sunt in durere, nu pentru ca ma ploua si nu am umbrela si nici pentru ca ceva imi lipseste. Dar o fac pentru ca atunci cand furtuna vine, durerea sa nici nu o simt.
Acum intrebarea "tu te-ai rugat"?
  Daca ai citit si tu aceste cuvinte, pleaca
genunchiul si roaga-te ca atunci cand vine furtuna sa o poti trece cu bine. 

PRIETENIA...

Un gand… Un vis... O dorinta… Tristete… Bucurie… Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori,

TOTUL. PRIETENIA? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. PRIETENIA… exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. PRIETENIA face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. PRIETENIE este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie "acolo" pentru tine si la bine si la rau.

Efectul de boomerang....

Traieste clipa si iubeste pana cand nu este prea tarziu. Sa dai cu piciorul la ceva ce poate fi frumos , e mai amar decat sa dai cu piciorul care stii ca nu iti face bine. Bun! Ai dat cu piciorul , vrei sa revii , dar simti ca orice ai face, nu isi are efectul. La mijloc ce e? Nu e numai orgoliul , e si vorba de durerea acelei persoane care a vrut sa te iubeasca la inceput , iar tu  nu ai facut nimic.
 Egoism?

Da , atunci , din partea ta , acum e din partea lui sau ei , de aici vine efectul de boomerang , si partea cea mai trista e ca vine de doua ori mai dureros . De ce? Pentru ca exista disperarea din ochi , ca vrei sa iubesti din nou . Si nu pe oricine , pe acea persoana care ai ranit-o . Nu e crud , e realitate si e just ceea ce se intampla. Vrei sa nu fi ranit , nu ranii la randul tau , cineva , e acolo sus si priveste , si nu vorbesc de cei de la DNA. E un fel de Carpe Diem , traieste-ti viata , dar nu ranii sentimente.

La souffrance.....

......La souffrance est l'attribut humain intelligent et sensible. Pas souffrir des imbéciles ... juste vivre, ou plus correctement exprimé: végètent .... Chaque jour, quand je me réveille, je sais que j'ai deux choix: je peux choisir d'être dans une bonne humeur ou je peux choisir d'être de mauvaise humeur. Et je choisis d'être dans une bonne humeur.....

EXPERIENCE......

 If we are not able to give ourselves the love they deserve, nobody else will we truly love. Do not waste your time looking for something that does not yet exist in your life. Start by being full of affection and tenderness toward yourself. Let your body and heart to experience what it means to feel loved.

FOC SI APA

Azi vreau sa dau foc şi mă transform în apă....Dacă au fost zile în care am ars în focul pasiunii, astăzi voi deveni apa ce transformă în scrum,totul, pentru totdeauna...
Iubirea e atunci când e împărtășită, în rest e doar un chin, o speranță.
Îmi acopăr privirea cu un nor negru pentru că mereu m-am înșelat ....
Sunt plină de amărăciune pe interior şi, adevărul ultimei lovituri, mi-a distrus orice fărâmă de fericire.
Nu mai am putere să mă revolt, ci doar adresez în gol întrebări lipsite de răspuns....Cine ești? Cine sunt? Cum să dau timpul înapoi? De ce oamenii simpli şi sinceri sunt cei care sunt călcaţi pe suflet şi cotropiţi?
Uneori e prea târziu să mai renunţi, uneori e prea devreme să renunţi, uneori nu ştii dacă o să poţi sau poate chiar daca e necesar să renunţi.........
Cu toate astea, azi ma voi incalzii la soare sa mă pot transforma în gheață.

PUZZEL....

Când eram mică, ai mei îmi cumpărau diverse puzzle-uri. Mai cu Tom şi Jerry , mai unul  cu Ariel, Albă ca Zăpada, etc. Pierdeam mereu piesele înainte de a putea rezolva puzzle-ul.
Eram atât de tristă…
Viața este la fel...precum un puzzle.
Cu multe piese ce uneori le pierzi pe sub patul inimii...fotoliile sufletului...sau prin curte gândurilor…
De multe ori le găsești  după zile întregi... cu toate acestea... niciodată puzzle-ul tău nu este complet.
Îți mai trebuie o piesă... două... sau chiar mai multe.
Aşa se întâmplă mereu!
 De câte ori găsești piese şi încerci să-ți repari sufletul... observi că dispar altele și niciodată nu îl repari în totalitate.
De unele... realizezi apoi că nu mai ai nevoie.
Nu se mai  potrivesc!
Pe altele... le distrugi apoi ai remuşcări... erau piese lipsă pentru întregirea puzzle-ului tău .
Greșești... nu le pui în locul potrivit... şi cauți cu disperare altele.
Le găsești.....
Sau nu....

IMPERFECTIUNI.....

Nu calitatile ne diferentiaza ca indivizi - spre perfectiune tindem cu totii, spre ceea ce inseamna perfectiunea pentru fiecare dintre noi. Si-am vrea cu totii sa avem calitati pe care le vedem la cei din jurul nostru si ne plac.
Insa imperfectiunile sunt cele care ne deosebesc cu adevarat. Eu n-am vazut pe nimeni sa vrea sa ocroteasca vreun defect, sau sa aspire la vreunul
Si nu militez aici nici pentru o nesimtire crasa in ceea ce priveste propria persoana, nici pentru imperfectiuni majore, care nu-i lasa pe cei din jurul nostru sa traiasca pe langa noi. Ci pentru cele minore, care nu ne lasa pe noi sa ne bucuram de noi asa cum suntem.
E si banal si obositor sa vrei intotdeauna sa faci totul cel mai bine. Sa fii cel mai bun. Pentru mine, evolutie se numeste sa fii putin mai bun ca ieri. Cu un pas mai aproape de un vis, de o tinta, de realizarea unui plan. Dar in "cel mai bun", eu una nu gasesc nicio provocare. Pana si perfectiunea are un defect: nu lasa loc  spre dezvoltare....

IUBIRE VIRTUALA......

"Ma hranesc in fiecare zi cu aceleasi promisiuni, ma imbat cu sperantele pe care le reinvie in fiecare zi, ma ametesc cu propozitiile simple, bine construite, ce emana increderea ca intr-o zi il voi avea in brate si voi fi fericita. Nici nu as avea nevoie de mai mult.
Il simt atat de aproape, desi nu i-am simtit freamatul si respiratia calma sau agitata, nu l-am atins plimbandu-mi degetele pe fata lui, mangaindu-i pleoapele, sarutandu-i, cu o atingere usoara, buzele; imi plimb degetele doar pe o fotografie mangaind fiecare parte anatomica a structurii lui masculine, imaginandu-mi ca este aici si oftez.
Ar fi de-ajuns doar o secunda.
In mintea mea ratacita troneaza imaginea lui, nu pot scapa de ea orice ar fi.
Pare a vorbii serios, atunci cand vrea sa ne intalnim , sa ne privim, sa ne atingem, dar.......
Asteptarea devine din ce in ce mai grea iar minutele nu vor sa se mai scurga.
Uneori mi se umezesc ochii si nu stiu daca de drag sau de ciuda ca nu pot sa ajung la el. Alteori lacrimile curg fara sa-mi dau seama. Ma trezesc oftand, cu o durere nemiloasa care-mi sfasie sufletul. Nerabdarea a pus iarasi stapanire pe mine, simt ca nu pot astepta la infinit, timpul trece, nu mai am prea mult timp, ma simt nedreptatita si vinovata in acelasi timp. Uneori renunt la ideea de a-l mai astepta si incerc sa-l uit.
Nu pot.....
Incerc sa il urasc.
Il urasc o vreme... si la primul semn tresalta tot adancul meu, imi este drag din nou, alteori ma invinovatesc considerandu-ma imatura, ca o adolescenta naiva, care isi asteapta iubitul in prag.
Nici macar nu pot sa insist, nu stiu ce zace inchis in mintea lui ca intr-o lada de zestre a bunicii. Nu vreau sa par ridicola in ochii lui, asa ca astept cuminte, cu ochii atintiti pe Messenger, gandindu-ma ca daca il va trimite divinitatea ca pe un dar pe care il merit, va veni singur. Numai ca vine, sta un pic, pleaca fara niciun cuvant, iar revine, iar sta un pic, dispare la fel de repede precum vine…un joc...
Un joc ce ma ucide!!!!
E seara, ma doare sufletul, ma doare sufletul, ma doare sufletul....
As fi vrut sa plang eliberandu-ma de toate necunoscutele, dar astazi nu pot, lumea nu se rezuma la el, lumea nu se rezuma la mine..As putea sa-i doresc sa aiba parte de exact acelasi lucru, dar stiind ce tare doare mi-e mila de sufletul lui, poate asa mai spal din pacate, cu mila, cu ingaduinta. Ma incapatanez sa pot crede ca nu il mai vreau, voi repeta tot timpul ca nu il mai vreau, voi incerca sa mai caut si poate doar inlocuindu-l, sa mai scap de aceasta disperata apasare.
Nu vreau sa par ridicola nici in ochii lumii, asa ca-mi infundam capul in patura, strangand-o in brate cu putere, inclestand maxilarele, pana cand simt cum durerea ma copleseste, imi macina sufletul atat de fragil acum.
In zadar ridic ochii spre cer. Divinitatea are treburi mai importante sau poate ca s-a saturat de nevralgiile mele amoroase.
Uneori devin indiferenta, gasesc cate ceva de facut , ceva care-mi capteaza atentia si uit , doar pentru moment, nu pentru mult timp. Nu inteleg de ce trebui sa ma chinuiasca in halul asta, cand la tot pasul mi se zambeste, mi se facea curte - propuneri tentante.

Catuse la ochi....

”Am realizat că de mult timp am cătuşe la ochi, că nu am vrut să mă înfrunt cu realitatea şi să îmi fac curaj să renunţ la ceva ce niciodată nu a existat.Mi-am dat seama că oamenii te pot minţi şi privindu-te în ochii, am fost puternică şi am vrut să îmi văd imaginea în ochii minciunii, să văd dacă îmi pot distinge chipul acolo… şi nu am văzut nimic, lucru extrem de dureros, dar am mers mai departe. Cred că iubirea are o calitate şi anume e oarbă! dar atât timp cât ochii au putere de oglindă, pot să vezi şi fără ochelari. Te fac să crezi că sunt acolo, se pot purta normal doar pentru a obţine ce îşi doresc dar niciodată nu o să îşi depăşească condiţia de om cu mers de păianjen care ajunge în orice crăpătură. Nu am să înţeleg niciodată de ce trebuie să adâncească crăpăturile în oameni care sunt sinceri, care trăiesc o viaţă simplă, care au oferit şi nu au cerut nimic la schimb, care au fost acolo când a fost nevoie, care au dăruit o pistă de vise presărată cu dorinţe, care au acceptat condiţii de ploaie cu speranţa că o să apară şi soarele.Greşelile nu trebuie regretate, trebuie iubite pentru că doar ele te învaţă cum să simţi gustul adevărului şi să miroşi minciunea în cei mai buni actori.Ideea este să nu arăţi actorului că deja îi ştii replicile pentru că îşi poate schimba tactica în orice moment, să mergi mai departe cu capul plecat pentru că… o să apară o mână care să îl ridice. Capul plecat nu e umilinţă, ci e semnul oamenilor puternici.
Învaţ să păstrez în suflet doar părţile frumoase dintr-o poveste, indiferent daca oamenii nu m-au meritat ! Fac asta pentru mine, nu pentru ei şi… eu nu judec atitudinea nimănui.”

Am uitat ....

....am uitat să mai fim calzi, tandri, să ne mai facem complimente, să ne mai trimitem câte un gând bun prin care să ne exprimăm sentimentele... Am uitat să arătăm că, deși nu prea avem timp și suntem copleșiți de responsabilități și de griji, ne este dor... De ce oare, dacă suntem atât de dependenți de iubire și de apropiere? Trăim cu impresia că oamenii dragi nouă trebuie să știe ce simțim pentru ei... dar totuși, ce mult înseamnă să le spunem asta din când în când...

Vă îndemn să trimiteți un gând bun cuiva, oricui, să spuneți un „Te iubesc!”, un „Mi-e dor de tine!, un „Îți mulțumesc că faci parte din viața mea!”... Nici nu vă imaginați ce putere au gândurile frumoase asupra sufletului!