Acceptarea....

Trebuie să acceptăm că trăim și suntem ființe umane care au stări sufletești puternice...pozitive și negative.
Cu cât îmbrățișăm mai repede sentimentele care ne invadează și le trăim...cu atât ne revenim mai repede….
Nu trebuie să ne negăm starile...trebuie doar să le acceptăm …
Întotdeauna este dificil să ne eliberăm de ceva sau cineva....chiar dacă ne face rău.
Dar.... într-un anumit moment...trebuie să găsim puterea de a o face!
Este ca un cutremur care ne dezorientează și nu mai înțelegem nimic... este teama de a nu întâlni în viitor...din nou... ceva care să devină rațiunea noastră de a trăi....
Un timp...nu putem merge mai departe.... dar apoi... după ce am suferit un pic.... devenim mai puternici... devenim conștienți de ceea ce putem face singuri.
Drumul nostru este cel mai sanatos mod de a trăi mai bine....dar și cel mai greu.

Femeia...ceașca de cafea....

Femeia este ca o ceașcă cu cafea....atingând-o vei simți vibrația....vei vibra odată cu ea în timp ce narile tale freamătă adulmecând mirosul care te încătușează.

Problema este că....unii bărbați... de multe ori grăbiți.... nu au timp să savureze aroma cafelei.

O  beau în grabă, cu riscul să se ardă la limba.
Uneori... cafeaua mult lăudată nu este gata la timp...

Nu au răbdare să aștepte....vor bea alta la prima oprire.... poate nu la fel de bună.... dar caldă și la timp chiar dacă de multe ori este pe bani... si mai scumpă decât cea de acasă.

Dacă el este dispus să plătească... sigur este mai bună decât cea de acasă!

Sigur nu îl va frige la limbă....va fi acolo oricând....îl va aștepta tot timpul caldă... în ceașca potrivită....cu ornamentele de rigoare.

Mai sunt însă și cei ce nu își permit o cafea la ceașcă.

Pentru aceștia sunt automatele din parcari....cafea ieftina.... în toate variantele posibile.... în general de proastă calitate... dar dacă este la timp ....ce mai conteaza??

Pe deasupra este aproape moca....

Dar atenție !!!

Dependența de cafea poate să subjuge dar și... în același timp să te distrugă....

Femeia!!!

Hmmmm.... oare câți prețuiesc femeile din viața lor  la adevarata lor valoare ?
Femeia este ca o ceașcă cu cafea.
Atinge-o și simtei vibrația....vei vibra odată cu ea în timp ce narile tale freamătă de atâta supunere ..uimit adulmecă mirosul care te încătușează.
Dar.... atenție !!!
Nu toate ceșcuțele sunt plămădite din “cel mai sensibil porțelan”.
În orice femeie sălășluiesc trei femei (scorpia, iubita și mama)... se activează în funcție de stimulii...contextul și persoanele cu care interacționează.
Este posibil ca dependența sa te subjuge dar și... în același timp să te distrugă....

....ne definește....

Când fuge liniștea unui somn... conștiința urlă în tine! 

Viața ne este precum ne sunt gândurile și faptele.

Pe noi oamenii....ne definește ceea ce iubim...ceea ce alegem să iubim....cum alegem să iubim...cum alegem să ne dăruim celor dragi sau celor mai puțin dragi! Iubirea este în fiecare....însă...obiectul iubiri noastre ne definește.

 Ne iubim doar pe noi.... iubim pe noi în ceilalți...sau iubim pe ceilalți prin noi!

E ca și cum ai defini Universul prin raportare la Soare.
Așa suntem și noi oamenii...ne raportăm în funcție de modul și pe cine iubim!
Totul în spiritul liberului arbitru!!

Ziua restituirii...

Lipsa curajului...
a determinării...a încrederii...
superficialitatea..lipsa sincerității ne atrag fără a ne da seama.
Stârnim trăiri...clădim castele de nisip...ne jucăm fără nici măcar o undă de regret!
Credem că ni se cuvine a crea pe bandă rulantă victime.
Afișăm ostentativ masca ,,eu sunt"...fără a ne gândi o clipă măcar câte lacrimi și suspine am provocat!
Pentru fiecare acțiune...gest...atitudine...comportament...vine totuși o zi a scadenței.
Ziua restituirii...ziua în care celălalt refuză a mai întoarce clepsidra.... refuză să mai dea timpul înapoi!

IUBIREA IMPERFECTĂ....

Iubirea imperfectă.... întotdeauna este cea mai perfectă.
Să știi unde este locul tău... să privești de acolo fericirea…înseamnă hope, dreams, love!
De ce trebuie să fim ca șoarecele și pisica?!
 Nimic nu e întâmplător pe lumea aceasta! Degeaba vrea Domnul, dacă nu vrea omul...și... degeaba vrea omul dacă nu vrea Domnul!
Totul se întâmplă doar o dată.
Dacă lăsăm să treacă pe lângă noi ocazia și nu ne implicăm, rămânem cu mâna întinsă ca a Regelui Lear!
     

IUBIREA

Iubirea poate fi frumoasă!
Mai ales când este și la nivelul neuronilor!
Omul se deosebește de regnul animal prin inteligență...iar inteligența emoțională este ceea ce îi diferențiază pe oamenii între ei!
 Cât privește inteligența emoțională... este poveste lungă...dar mai simplu...pe înțelesul tuturor.
 Iubește și trăiește!
Trăind așa cum simți...ce simți face diferența între compliment și intențiile ascunse din spatele unui compliment!

CU SUSUL ÎN JOS....

Trăim într-o lume cu capul în jos, unde binele trebuie să meargă la psiholog pentru a învăța să facă față lucrurilor pe care  le face răul...
Sunt atât de multe tipuri de oameni în lumea asta...buni sau răi...direct proporțional cu numărul lor. Fiecare în parte are așteptările sale....fiecare are modul corect sau incorect de a-și obține satisfacția.
Unii aleg satisfacția de suprafață... alții aleg satisfacția sufletului...unii cea a imagini sau a confortului.
Fiecare trăiește ce merită....

Omule...

 La naștere Dumnezeu ți-a dat abilitatea de a citi chipul... trupul... tăcerea...
Ți-a dat simțul de a detecta și deosebi minciuna de adevăr...originalul de fals.
Porți în suflet un amalgam de trăiri... emoții... sentimente...simțul purității... inocența....
Pe măsură ce trece timpul însă... uiți să rămâi întreg...îți sfărâmi în bucăți sufletul spre a fi peste tot și nicăieri!
Egoismul... lăcomia...pun monopol pe sufletul tău... amputează sau chiar suprimă trăirile... Cumperi în loc să cucerești ... plătești plăceri temporare amăgindu-te că iubești și ești iubit... cerșești și respingi dar pretinzi sinceritate... loialitate... respect!
Te bați cu pumnii în piept demonstrând cine ești... însă ai uitat că pe dinăuntru se află o inimă.
O inimă ce... încet încet... se pietrifică în încercarea ta de firmare exterioară.
Ești într-o permanentă competiție cu tine... cu ceilalți.
Lupți împotriva ta!
Încui trăirile într-un cufăr...le abandonezi într-un loc rece... întunecos... rigid!!
Uiți să trăiești... uiți că ești viu!!

Bărbatul materialist...

De cele mai multe ori se spune că femeile sunt cele materialiste...își aleg partenerul în funcției de grosimea portofelului.
Acolo unde sunt bani...vine și iubirea...pe parcurs... sau...
Până la urmă ce mai contează dacă este iubire sau nu...bani să fie !
Știu ...
Vă surprinde să auziți că există și bărbați materialiști..
O.... DA... sunt mult mai mulți bărbați decât femei...mult mai dispusi să facă compromisuri în comparație cu femeile ...doar sunt mascul și pot!
Când vezi o femeie frumoasă și una urâtă... cea frumoasă ți se pare frumoasă iar cea urâtă ți se pare urâtă 
Când cea urâtă are bani... dintr-o dată...pentru bărbatul materialist...ea devine frumoasă...capătă o stralucire și o frumusețe aparte.
E fascinant cum banul poate transforma psihic și fizic un om!
Ce se poate face?
Nimic!!!
Fiecare ar trebui să privească adânc în sufletul lui... să se gândească bine...să cântărească atent... ce este mai important: Confortul material obținut cu prețul propriei demnități...a unei vieți lipsite de reală afecțiune... iubire... pace sufleteasc; sau o viață mai modestă financiar dar liniștită sufletește...fericită... fericire provenită din iubire sinceră.
Ce ne dorim cu adevărat ??
 Să fim iubiți!/iubite pentru noi ca persoane sau pentru ceea ce deținem?!
Eu una... alege singuratatea decât să țin un bărbat lângă mine cumpărând-ul sau văzându-mă!!
Ar fii sub demnitate mea ...

Iubirea e o scară....

Scara iubirii este infinită.
Începe cu trepte mici... șubrede pe alocuri... însă tocmai aceste imperfecțiuni purifică... șlefuiesc... desăvârșesc și înalță iubirea!
Când găsești această scară... tot ceea ce ar trebui să-l ți dorești este drumul înainte nicidecum să te întorci la linia de start... ai mai fost acolo... știi clar ce se află !
Iubirea nu-ți permite să abandonezi... ea este cea care înalță... îți dă aripi dar mai cu seamă iubirea atrage la rându-i iubire!
Dacă dintr-o mișcare sau un pas greșit ai căzut... iubirea este salvarea!

Înger și demon..

Nu sunt norocoasă, nu am fost norocoasă şi nici nu cred că o să fiu vreodată . 

M-am urcat iar în trăsura trasă de demoni..
Demonii aleargă, îmi este frică să am încredere în ei, dar nu am cu cine să călătoresc, nu am fost atrasă de îngeri, de acei îngeri care nu te-ar întoarce din drum, care nu te-ar aduce înapoi, ei doar ar putea să te îndrume spre fericirea ta eternă. Demonii doar mă însoţesc spre limita nebuniei mele, sporesc gândurile care-mi murdăresc mintea şi îmi alimentează pasiunea care zace nedescoperită. 

Îngerii vin şi mă apucă de mână, mă  trag din trăsură, mă  iau în braţe şi îmi dezinfectează fiecare rană pe care o am din lupta cu iubirea pătimaşă. 

Mintea mea este ca o peşteră, cu cât înaintezi mai mult prin ea cu atât te pierzi în întuneric şi mister fără cale de întoarcere, iar îngerii rămân mereu la intrare, demonii merg cu mine.
Probabil am greşit iar şi iar, cu toate că am zis că nu o să mai împărtăşesc încrederea-mi cu nimeni. Am spus că nu o să îmi mai irosesc iubirea şi căldura ......
Nici eu nu sunt un pur înger... am transformări demonice şi totuşi mă înclin după transformările lui. 

Vreau să pot să stăpânesc demonul din mine şi vreau să ajung să iubesc demonul care îi este stăpân lui. 

Vreau să pot să îi arăt îngerul din mine şi vreau să pot să descopăr îngerul din interiorul lui. 

Vreau să pot să acopăr cu alb ce este negru la el, vreau să acopere cu negru ce este alb la mine. 

Vreau să accept răul din el şi din mine şi vreau să apreciez tot ce este bun din amândoi...

Iubire.....

Omule...fii iubire...fii fericire. Dăruiește-o...las-o să curgă prin tine...să strălucească în fiecare clipă.
Undeva...la o bătaie de inimă distanță de inima ta... cineva v-a avea nevoie de ea.
Își v-a încălzi sufletul cu ea.
Iubirea nu poate fi cumpărată...nu se măsoară și nici nu se vorbește..
Iubirea se dăruiește...
Iubirea se trăiește...se râde...se plânge...se tace...se tremură...se atinge...

Iubirea se simte!

VOI FEMEI !

Cred că fiecare clipa și timp are farmecul lui!
Important este să fim noi așa cum suntem! Nu poți juca teatru non-stop...nici nu ar trebui...
Cine te iubește...te va iubi așa cum esti...cine nu, va încerca să te schimbe!
Dacă nu ești fericită așa cum ești nu vei putea fi nici când ești cu altcineva.
 Dragi și iubite femei...fiți fericite cu voi înșivă!
Sunteți minunate...voi fetițe, tinere și mame, voi femei !
Fiecare puteți să faceți lumea mai bună!