Înger și demon..

Nu sunt norocoasă, nu am fost norocoasă şi nici nu cred că o să fiu vreodată . 

M-am urcat iar în trăsura trasă de demoni..
Demonii aleargă, îmi este frică să am încredere în ei, dar nu am cu cine să călătoresc, nu am fost atrasă de îngeri, de acei îngeri care nu te-ar întoarce din drum, care nu te-ar aduce înapoi, ei doar ar putea să te îndrume spre fericirea ta eternă. Demonii doar mă însoţesc spre limita nebuniei mele, sporesc gândurile care-mi murdăresc mintea şi îmi alimentează pasiunea care zace nedescoperită. 

Îngerii vin şi mă apucă de mână, mă  trag din trăsură, mă  iau în braţe şi îmi dezinfectează fiecare rană pe care o am din lupta cu iubirea pătimaşă. 

Mintea mea este ca o peşteră, cu cât înaintezi mai mult prin ea cu atât te pierzi în întuneric şi mister fără cale de întoarcere, iar îngerii rămân mereu la intrare, demonii merg cu mine.
Probabil am greşit iar şi iar, cu toate că am zis că nu o să mai împărtăşesc încrederea-mi cu nimeni. Am spus că nu o să îmi mai irosesc iubirea şi căldura ......
Nici eu nu sunt un pur înger... am transformări demonice şi totuşi mă înclin după transformările lui. 

Vreau să pot să stăpânesc demonul din mine şi vreau să ajung să iubesc demonul care îi este stăpân lui. 

Vreau să pot să îi arăt îngerul din mine şi vreau să pot să descopăr îngerul din interiorul lui. 

Vreau să pot să acopăr cu alb ce este negru la el, vreau să acopere cu negru ce este alb la mine. 

Vreau să accept răul din el şi din mine şi vreau să apreciez tot ce este bun din amândoi...